Evaluarea leziunilor cutanate

Ce presupune evaluarea leziunilor cutanate?

Evaluarea leziunilor cutanate este examinarea medicală a alunițelor, petelor, excrescențelor, nodulilor și a altor modificări apărute la nivelul pielii. Scopul este stabilirea naturii probabile a formațiunii și alegerea conduitei potrivite: monitorizare, investigație suplimentară, biopsie sau tratament.

Evaluarea poate viza o singură leziune care a atras atenția pacientului sau mai multe formațiuni aflate în diferite regiuni ale corpului.

În funcție de situație, examinarea poate include:

• discutarea istoricului leziunii;
• inspecția directă;
• palparea;
• măsurarea;
• compararea cu celelalte formațiuni;
• examinarea dermatoscopică;
• fotografierea medicală;
• recomandarea monitorizării;
• recomandarea unei biopsii;
• planificarea îndepărtării.

O leziune poate fi evaluată clinic și dermatoscopic, dar confirmarea definitivă a naturii sale poate necesita examinarea unei probe la microscop. Atunci când aspectul este anormal sau diagnosticul rămâne incert, biopsia permite analiza țesutului de către medicul anatomopatolog.

[IMAGINEA 1 – Examinarea unei leziuni cutanate]

Poziție recomandată: după secțiunea „Ce presupune evaluarea leziunilor cutanate?”

Tipul imaginii: fotografie medicală discretă în care dermatologul examinează o formațiune de pe brațul sau spatele pacientului, fără prezentarea unei leziuni alarmante.

Format recomandat: orizontal, aproximativ 3:2.

Text alternativ:

Evaluarea medicală a unei leziuni cutanate

Legendă opțională:

Examinarea urmărește aspectul leziunii, evoluția sa și diferențele față de celelalte formațiuni ale pielii.

Ce este o leziune cutanată?

„Leziune cutanată” este un termen general folosit pentru orice modificare localizată a culorii, suprafeței, consistenței sau reliefului pielii. Nu reprezintă un diagnostic în sine.

O leziune poate fi:

• plată sau reliefată;
• pigmentată sau nepigmentată;
• netedă, rugoasă ori scuamoasă;
• moale sau fermă;
• superficială sau subcutanată;
• stabilă sau aflată în evoluție;
• izolată sau însoțită de alte formațiuni.

În această categorie pot intra alunițe, keratoze, papiloame, chisturi, lipoame, angioame, veruci, leziuni inflamatorii, formațiuni precanceroase și tumori cutanate. Examinarea clinică poate orienta diagnosticul, însă uneori sunt necesare dermatoscopia, biopsia sau alte investigații.

Tipurile și aspectul principalelor formațiuni sunt prezentate separat în pagina Leziuni cutanate.

Ce formațiuni pot fi evaluate?

Evaluarea poate fi recomandată pentru:

• alunițe;
• pete pigmentare;
• leziuni roșii sau vasculare;
• keratoze seboreice;
• keratoze actinice;
• papiloame;
• veruci;
• noduli;
• chisturi;
• lipoame;
• dermatofibroame;
• răni persistente;
• zone scuamoase;
• cruste recurente;
• formațiuni care sângerează;
• leziuni reapărute după tratament;
• modificări ale unghiilor sau scalpului;
• orice formațiune cu diagnostic incert.

Evaluarea nu se limitează la leziunile pigmentare. Unele cancere cutanate pot avea culoarea pielii, pot fi roz sau roșii și pot semăna cu o rană, o crustă ori o zonă iritată. Semnele posibile includ o formațiune nouă, o rană care nu se vindecă și modificarea unei alunițe existente.

Când este recomandată evaluarea?

Este recomandată examinarea medicală dacă o leziune:

• a apărut recent și persistă;
• continuă să crească;
• își modifică forma;
• își schimbă pigmentul;
• devine mai reliefată;
• diferă evident de celelalte;
• provoacă mâncărime persistentă;
• devine dureroasă;
• sângerează fără un traumatism clar;
• formează repetat cruste;
• se ulcerează;
• nu se vindecă;
• se inflamează frecvent;
• este traumatizată repetat;
• reapare după îndepărtare;
• se află într-o regiune dificil de urmărit;
• are un diagnostic anterior incert.

O formațiune nouă, diferită de celelalte sau care se modifică, provoacă mâncărime ori sângerează trebuie examinată medical.

O leziune nedureroasă poate fi importantă?

Da. Absența durerii nu exclude o problemă semnificativă.

Numeroase leziuni benigne nu provoacă simptome, dar același lucru este posibil și în cazul unor formațiuni precanceroase sau maligne aflate la început. Evoluția, aspectul și diferențele față de celelalte leziuni pot fi mai relevante decât existența durerii.

Este recomandată evaluarea unei formațiuni care crește, se modifică, sângerează, formează cruste sau nu se vindecă, chiar dacă nu provoacă durere.

Ce este regula ABCDE?

Regula ABCDE este un instrument orientativ folosit pentru observarea unor modificări care pot apărea în cazul melanomului:

• A – Asimetrie: cele două jumătăți nu seamănă între ele;
• B – Bordură: marginile sunt neregulate, slab delimitate sau zimțate;
• C – Culoare: sunt prezente mai multe culori ori distribuția pigmentului este neuniformă;
• D – Diametru: leziunea este mai mare sau continuă să crească;
• E – Evoluție: se modifică dimensiunea, forma, culoarea, suprafața sau simptomele.

Criteriul evoluției este deosebit de important. O leziune poate necesita examinare chiar dacă este mică, atunci când este nouă sau se modifică. Regula ABCDE ajută la recunoașterea unor semne de avertizare, dar nu confirmă și nu exclude singură diagnosticul.

Ce este semnul „rățuștii celei urâte”?

Majoritatea alunițelor unei persoane tind să aibă anumite caracteristici comune. Pot fi asemănătoare ca dimensiune, culoare sau formă.

Semnul numit „rățușca cea urâtă” descrie o leziune care arată diferit de tiparul obișnuit al celorlalte formațiuni. Aceasta poate fi:

• mai întunecată;
• mai deschisă;
• mai mare;
• mai mică;
• mai neregulată;
• izolată față de celelalte;
• nou apărută.

O leziune care iese în evidență față de restul pielii trebuie examinată, chiar dacă nu îndeplinește toate criteriile ABCDE.

Toate melanoamele respectă regula ABCDE?

Nu. Regula ABCDE este utilă, dar nu identifică toate formele de melanom.

Unele leziuni pot fi:

• mici;
• relativ simetrice;
• roz sau roșii;
• slab pigmentate;
• nodulare;
• localizate sub unghii;
• asemănătoare unei răni;
• diferite de imaginea clasică a unei alunițe închise la culoare.

Din acest motiv, trebuie urmărite și creșterea rapidă, fermitatea, sângerarea, ulcerarea, schimbarea progresivă și aspectul diferit față de celelalte leziuni. Diagnosticul de cancer cutanat se confirmă prin examinarea țesutului, nu numai pe baza aspectului exterior.

Cine poate avea nevoie de o evaluare mai atentă?

Planul de evaluare și monitorizare poate fi adaptat persoanelor care prezintă:

• numeroase alunițe;
• alunițe atipice;
• antecedente personale de melanom sau alt cancer cutanat;
• antecedente familiale relevante;
• piele deschisă la culoare;
• arsuri solare repetate;
• expunere profesională sau cumulativă la soare;
• utilizarea solarului;
• tratament imunosupresor;
• transplant de organ;
• afecțiuni care reduc imunitatea;
• radioterapie anterioară;
• răni sau cicatrici cronice;
• leziuni precanceroase;
• dificultatea examinării propriei pieli.

Expunerea la radiații ultraviolete, sensibilitatea individuală a pielii și imunosupresia se numără printre factorii care cresc riscul apariției cancerelor cutanate. Persoanele de orice culoare a pielii pot dezvolta astfel de tumori.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta obligatoriu un cancer cutanat, iar absența factorilor cunoscuți nu elimină complet posibilitatea apariției unei leziuni maligne.

Cât de des trebuie evaluate leziunile?

Nu există un interval identic pentru toate persoanele.

Frecvența controalelor poate depinde de:

• numărul și tipul alunițelor;
• existența unor leziuni atipice;
• antecedentele personale;
• istoricul familial;
• expunerea solară;
• imunosupresie;
• rezultatele biopsiilor anterioare;
• posibilitatea autoexaminării;
• modificările observate între controale.

Pentru o persoană cu risc redus poate fi suficientă evaluarea unei leziuni atunci când apare o modificare. Pentru pacienții cu antecedente sau risc crescut, medicul poate recomanda examinări periodice și un plan individual de monitorizare.

Dovezile privind beneficiul examinării periodice universale a întregii populații nu sunt suficiente pentru stabilirea unui singur program aplicabil tuturor. Intervalul trebuie adaptat riscului și istoricului individual.

Cum se desfășoară evaluarea?

Evaluarea începe cu discutarea istoricului leziunii.

Medicul poate întreba:

• când a fost observată prima dată;
• dacă a apărut recent;
• cum s-a modificat;
• dacă sângerează;
• dacă produce mâncărime sau durere;
• dacă a fost traumatizată;
• dacă a fost tratată anterior;
• dacă există fotografii mai vechi;
• dacă au apărut alte leziuni;
• dacă pacientul a avut anterior un cancer cutanat;
• dacă există cazuri în familie;
• ce medicamente sunt administrate;
• dacă există imunosupresie;
• dacă au existat arsuri solare sau utilizarea solarului.

Istoricul modificării este important deoarece evoluția unei leziuni poate oferi informații care nu sunt vizibile în timpul unei singure examinări. La consultațiile pentru suspiciunea unei tumori cutanate pot fi discutate expunerea solară, antecedentele medicale, medicația și alergiile.

Ce urmărește examinarea clinică?

Medicul poate analiza:

• localizarea;
• dimensiunea;
• forma;
• simetria;
• marginile;
• culoarea;
• distribuția pigmentului;
• suprafața;
• textura;
• consistența;
• profunzimea;
• mobilitatea;
• vascularizația;
• existența crustelor;
• ulcerarea;
• sângerarea;
• starea pielii din jur.

Prin palpare se poate aprecia dacă formațiunea este moale sau fermă, superficială ori profundă, mobilă sau fixată de țesuturile din jur.

Examinarea vizuală a pielii urmărește formațiuni care par anormale prin culoare, dimensiune, formă sau textură.

Este examinată numai leziunea indicată de pacient?

Nu întotdeauna.

În funcție de problemă și de riscul individual, medicul poate examina:

• leziunea principală;
• regiunea din jur;
• alte formațiuni asemănătoare;
• leziunile care arată diferit;
• o suprafață mai mare a pielii;
• întreaga suprafață cutanată.

Compararea formațiunilor poate ajuta la identificarea unei leziuni care nu respectă tiparul obișnuit al pacientului.

În cadrul unei examinări complete pot fi verificate scalpul, fața, urechile, trunchiul, membrele, palmele, tălpile, spațiile dintre degete și unghiile. Necesitatea acestui examen este stabilită în funcție de motivul prezentării și de antecedente.

Este necesară dezbrăcarea completă?

Numai dacă este indicată examinarea unei suprafețe mai mari sau a întregii pieli.

Pacientul poate fi rugat să îndepărteze hainele care acoperă regiunile ce trebuie examinate. Intimitatea trebuie protejată prin:

• acoperirea zonelor care nu sunt evaluate;
• examinarea succesivă a regiunilor;
• utilizarea unui halat;
• prezența unui cadru medical, când este necesar;
• explicarea etapelor examinării.

Pentru evaluarea unei singure leziuni accesibile poate fi suficientă expunerea locală a zonei.

Ce este dermatoscopia?

Dermatoscopia este examinarea pielii cu ajutorul unui instrument optic numit dermatoscop. Acesta combină mărirea cu un sistem de iluminare și permite observarea unor structuri care nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Dermatoscopia este utilizată în special pentru leziunile pigmentare, dar poate fi utilă și pentru:

• leziuni nepigmentate;
• keratoze;
• formațiuni vasculare;
• cancere cutanate nemelanocitare;
• modificări ale unghiilor;
• leziuni ale scalpului;
• unele afecțiuni inflamatorii.

În mâinile unui medic instruit, dermatoscopia poate ajuta la diferențierea leziunilor melanocitare de cele nemelanocitare și la identificarea formațiunilor care necesită biopsie.

Procedura este explicată pe larg în pagina Dermatoscopie.

[IMAGINEA 2 – Examinarea clinică și dermatoscopică]

Poziție recomandată: după secțiunea „Ce este dermatoscopia?”

Tipul imaginii: ilustrație sau fotografie în două cadre: examinarea directă a unei alunițe și imaginea mărită obținută prin dermatoscop.

Format recomandat: orizontal, aproximativ 3:2.

Text alternativ:

Examinarea unei leziuni cutanate cu ochiul liber și cu dermatoscopul

Legendă opțională:

Dermatoscopul permite observarea unor structuri de pigment și vascularizație aflate sub suprafața pielii.

Dermatoscopia stabilește diagnosticul cu certitudine?

Nu în toate cazurile.

Dermatoscopia poate crește precizia evaluării și poate reduce îndepărtarea inutilă a unor leziuni evident benigne. Interpretarea depinde însă de experiența medicului, iar anumite formațiuni benigne și maligne pot avea caracteristici asemănătoare.

Dacă aspectul clinic sau dermatoscopic rămâne incert, medicul poate recomanda:

• monitorizare la un interval stabilit;
• fotografiere comparativă;
• biopsie;
• excizie completă;
• evaluare într-un serviciu specializat.

Chiar și pentru clinicienii instruiți în dermatoscopie, uneori este necesară biopsia pentru confirmarea diagnosticului.

Dermatoscopia este dureroasă?

Nu. Examinarea este neinvazivă și nu presupune tăierea sau perforarea pielii.

Dermatoscopul poate fi:

• apropiat de suprafața pielii;
• așezat ușor pe leziune;
• utilizat cu un lichid sau gel de contact;
• folosit prin lumină polarizată fără contact direct, în funcție de dispozitiv.

Procedura durează puțin pentru fiecare formațiune și nu necesită anestezie. Dermatoscopia reprezintă microscopia suprafeței pielii cu ajutorul unei lentile și al unui sistem de iluminare.

De ce poate fi fotografiată leziunea?

Fotografia medicală poate documenta aspectul leziunii la un anumit moment.

Poate fi utilizată pentru:

• măsurarea evoluției;
• compararea culorii și formei;
• monitorizarea unei leziuni cu aspect incert;
• documentarea mai multor alunițe;
• planificarea unei intervenții;
• urmărirea unei zone după tratament;
• comunicarea cu un alt specialist.

Fotografia poate fi realizată împreună cu un reper de dimensiune și poate include atât imaginea de ansamblu, cât și un cadru apropiat. În cazuri selectate se pot utiliza fotografierea corporală totală sau cartografierea alunițelor.

Fotografiile medicale trebuie realizate și stocate cu respectarea consimțământului și confidențialității pacientului.

Ce înseamnă monitorizarea unei leziuni?

Monitorizarea presupune păstrarea leziunii și reevaluarea ei după un interval stabilit.

Poate include:

• fotografii clinice;
• imagini dermatoscopice;
• măsurarea;
• notarea caracteristicilor;
• compararea la control;
• recomandări pentru autoexaminare.

Această conduită poate fi aleasă atunci când leziunea nu prezintă o indicație imediată de excizie, dar necesită urmărire.

Monitorizarea nu trebuie folosită pentru amânarea biopsiei unei formațiuni cu caracteristici clar suspecte. Dacă apar modificări înaintea controlului programat, pacientul trebuie să solicite reevaluarea mai devreme.

Care este diferența dintre evaluare, dermatoscopie și biopsie?

Evaluarea clinică analizează aspectul exterior, evoluția, simptomele și consistența leziunii.

Dermatoscopia permite observarea mărită a unor structuri aflate în piele și poate îmbunătăți diferențierea formațiunilor.

Biopsia presupune prelevarea unei probe care este examinată microscopic pentru stabilirea diagnosticului histopatologic.

Cele trei etape nu se exclud. Examinarea clinică poate fi urmată de dermatoscopie, iar rezultatele pot conduce la recomandarea unei biopsii. Confirmarea unei tumori cutanate necesită, de regulă, analiza țesutului de către un anatomopatolog.

Când poate fi necesară biopsia?

Biopsia poate fi recomandată dacă:

• diagnosticul nu poate fi stabilit prin examinare;
• leziunea prezintă caracteristici suspecte;
• formațiunea se modifică;
• există o rană care nu se vindecă;
• tratamentul depinde de diagnosticul exact;
• leziunea persistă în ciuda tratamentului;
• este necesară diferențierea dintre o formațiune benignă și una malignă;
• trebuie stabilit tipul sau profunzimea unei tumori;
• leziunea a reapărut.

În funcție de caz poate fi prelevată numai o porțiune sau poate fi îndepărtată întreaga formațiune. Tipul biopsiei depinde de dimensiune, localizare și diagnosticul suspectat.

Metodele sunt descrise separat în pagina Biopsie cutanată.

Biopsia înseamnă că medicul consideră leziunea canceroasă?

Nu neapărat.

Biopsia poate fi recomandată:

• pentru confirmarea unei formațiuni benigne;
• pentru diferențierea mai multor afecțiuni;
• pentru evaluarea unei inflamații;
• pentru identificarea unei infecții;
• pentru clarificarea unei leziuni atipice;
• pentru excluderea sau confirmarea unei tumori.

Necesitatea biopsiei arată că examinarea microscopică poate furniza informații care nu pot fi obținute numai prin observarea pielii. Uneori este dificilă diferențierea clinică dintre o formațiune benignă și una malignă.

Ce este analiza histopatologică?

Țesutul prelevat este trimis la laborator, unde medicul anatomopatolog îl examinează la microscop.

Raportul poate preciza:

• tipul leziunii;
• caracterul benign sau malign;
• prezența unor modificări precanceroase;
• particularitățile celulelor;
• profunzimea;
• existența inflamației;
• raportul cu marginile probei;
• necesitatea unei intervenții suplimentare.

Raportul histopatologic oferă informații importante pentru diagnostic și pentru alegerea tratamentului.

Ce se întâmplă după evaluare?

În funcție de concluzii, medicul poate recomanda:

• nicio intervenție;
• autoexaminare;
• control periodic;
• fotografiere și monitorizare;
• tratament local;
• dermatoscopie;
• biopsie;
• excizie chirurgicală;
• tratament cu laser pentru leziuni atent selectate;
• evaluare într-un alt serviciu;
• investigații suplimentare.

O formațiune cu aspect benign și stabil poate fi doar monitorizată. O leziune simptomatică poate fi tratată chiar dacă este benignă, iar una suspectă poate necesita biopsie sau îndepărtare completă.

Toate leziunile trebuie îndepărtate?

Nu.

Numeroase leziuni benigne, stabile și asimptomatice nu necesită tratament. Îndepărtarea poate fi recomandată dacă formațiunea:

• trebuie analizată;
• prezintă suspiciune;
• crește;
• provoacă simptome;
• se inflamează;
• sângerează;
• este traumatizată repetat;
• afectează funcția;
• reapare;
• este dificil de monitorizat;
• produce un disconfort estetic important.

Înaintea îndepărtării unei leziuni pur estetice trebuie discutat și faptul că procedura poate lăsa o cicatrice.

Poate fi îndepărtată leziunea în aceeași zi?

Uneori este posibil, dar nu trebuie presupus înaintea evaluării.

Decizia depinde de:

• tipul probabil al leziunii;
• necesitatea unei biopsii;
• dimensiune;
• localizare;
• tratamentele pacientului;
• riscul de sângerare;
• tipul de anestezie;
• disponibilitatea echipamentului;
• timpul necesar;
• necesitatea unei reconstrucții;
• organizarea clinicii.

În anumite servicii, o procedură poate fi realizată în ziua consultației, iar în alte situații este programată separat după explicarea diagnosticului probabil și obținerea consimțământului informat.

Pentru intervențiile clasice există pagina Excizii cutanate, iar tratamentul leziunilor atent selectate cu laser este prezentat în Excizia leziunilor cutanate cu laser CO₂.

Poate fi evaluată corect o leziune numai dintr-o fotografie?

Fotografia poate fi utilă, dar nu înlocuiește întotdeauna examinarea directă.

O imagine poate să nu redea corect:

• culoarea;
• textura;
• grosimea;
• consistența;
• profunzimea;
• vascularizația;
• mobilitatea;
• relația cu pielea din jur;
• structurile dermatoscopice.

Lumina, balansul de alb, focalizarea și compresia imaginii pot modifica aspectul. Teledermatologia poate ajuta la triere și orientare, dar o leziune incertă sau suspectă poate necesita consultație fizică, dermatoscopie și biopsie.

Cum te pregătești pentru evaluare?

Pentru o consultație cât mai utilă este recomandat:

• să notezi când ai observat leziunea;
• să precizezi ce modificări au apărut;
• să aduci fotografii mai vechi;
• să menționezi sângerarea, durerea sau mâncărimea;
• să comunici tratamentele aplicate;
• să aduci rezultatele biopsiilor anterioare;
• să menționezi cancerele cutanate precedente;
• să pregătești lista medicamentelor;
• să comunici alergiile;
• să menționezi anticoagulantele și imunosupresoarele;
• să informezi medicul despre antecedentele familiale.

Dacă leziunea este acoperită de machiaj, ojă, autobronzant sau alt produs colorat, este preferabil ca acesta să fie îndepărtat înaintea examinării.

Nu trebuie întrerupt niciun medicament din proprie inițiativă.

Ce fotografii făcute acasă pot fi utile?

Fotografiile pot ajuta la documentarea unei schimbări atunci când sunt realizate în condiții comparabile.

Este util să fie fotografiată:

• regiunea corpului, pentru localizare;
• leziunea de aproape;
• formațiunea alături de o riglă;
• aceeași zonă în lumină asemănătoare;
• evoluția la intervale diferite.

Imaginea trebuie să fie clară și focalizată. Nu este recomandată modificarea culorilor, aplicarea filtrelor sau eliminarea elementelor din fotografie.

Fotografia nu înlocuiește consultația dacă leziunea continuă să se schimbe, sângerează sau nu se vindecă.

Cum poate fi verificată pielea acasă?

Autoexaminarea poate ajuta la observarea unei formațiuni noi sau a unei schimbări.

Este utilă verificarea:

• feței;
• urechilor;
• scalpului;
• gâtului;
• pieptului și abdomenului;
• spatelui;
• brațelor;
• palmelor;
• spațiilor dintre degete;
• membrelor inferioare;
• tălpilor;
• unghiilor;
• regiunilor greu vizibile.

Pot fi folosite o oglindă mare, o oglindă de mână și ajutorul unei alte persoane.

Trebuie urmărite leziunile noi, formațiunile diferite de celelalte și modificările de dimensiune, formă, culoare sau simptome. Autoexaminarea regulată poate ajuta la identificarea timpurie a unei schimbări vizibile.

[IMAGINEA 3 – Autoexaminarea și monitorizarea pielii]

Poziție recomandată: după secțiunea „Cum poate fi verificată pielea acasă?”

Tipul imaginii: infografic discret cu regiunile corpului care trebuie verificate, folosirea oglinzii și fotografierea unei leziuni lângă o riglă.

Format recomandat: orizontal, aproximativ 3:2.

Text alternativ:

Autoexaminarea pielii și urmărirea modificărilor leziunilor cutanate

Legendă opțională:

Compararea periodică a aspectului pielii poate ajuta la observarea unei leziuni noi sau aflate în evoluție.

Autoexaminarea poate înlocui controlul medical?

Nu.

Autoexaminarea poate semnala o schimbare, dar pacientul nu poate evalua întotdeauna:

• structurile dermatoscopice;
• profunzimea;
• diagnosticul histologic;
• diferențele subtile dintre leziuni;
• formațiunile aflate în zone greu vizibile;
• o leziune care seamănă cu una benignă.

Orice formațiune nouă, diferită, în schimbare, pruriginoasă sau sângerândă trebuie evaluată medical.

Pot fi aplicate tratamente acasă înaintea diagnosticului?

Nu este recomandată tăierea, arderea, perforarea sau tratarea cu acizi a unei leziuni care nu a fost diagnosticată.

Astfel de intervenții pot provoca:

• sângerare;
• infecție;
• arsură chimică;
• cicatrice;
• pigmentare;
• îndepărtare incompletă;
• modificarea aspectului;
• distrugerea țesutului necesar biopsiei;
• întârzierea diagnosticului.

O leziune aparent asemănătoare unei veruci sau unui papilom poate avea o altă natură. Evaluarea trebuie realizată înaintea tratamentului atunci când diagnosticul nu este sigur.

Când este necesară o evaluare mai rapidă?

Consultația nu trebuie amânată dacă există:

• o leziune care crește rapid;
• o formațiune foarte diferită de celelalte;
• o aluniță aflată în evoluție;
• o rană care nu se vindecă;
• sângerare spontană;
• ulcerație;
• o crustă care reapare;
• un nodul ferm sau fix;
• o leziune pigmentată sub unghie;
• modificarea rapidă a culorii;
• durere persistentă;
• o formațiune apărută la o persoană imunosupresată;
• reapariția unei leziuni după îndepărtare.

O creștere nouă, o rană persistentă sau modificarea unei alunițe sunt semne pentru care este indicată prezentarea la medic.

Evaluarea urgentă înseamnă automat cancer?

Nu.

O recomandare de evaluare rapidă, biopsie sau excizie poate avea mai multe explicații:

• diagnosticul este incert;
• leziunea trebuie analizată;
• modificarea este recentă;
• formațiunea produce simptome;
• există riscul unei infecții;
• tratamentul depinde de rezultatul histopatologic;
• se dorește excluderea unei tumori.

Confirmarea diagnosticului se face prin analiza țesutului atunci când aceasta este indicată. O recomandare de biopsie nu reprezintă singură un diagnostic de cancer.

Ce limite are evaluarea?

Examinarea clinică și dermatoscopică poate orienta diagnosticul, dar nu poate garanta:

• identificarea tuturor tumorilor numai prin aspect;
• diferențierea perfectă a tuturor leziunilor;
• evitarea oricărei biopsii;
• anticiparea evoluției fiecărei formațiuni;
• excluderea definitivă a malignității fără analiza țesutului;
• imposibilitatea apariției unei leziuni noi după control.

Unele formațiuni necesită monitorizare sau histopatologie chiar dacă diferențele vizibile sunt subtile.

Ce rezultat poate fi obținut prin evaluare?

Evaluarea leziunilor cutanate poate permite:

• identificarea probabilă a unei formațiuni benigne;
• recunoașterea unei leziuni suspecte;
• diferențierea dintre mai multe diagnostice;
• evitarea îndepărtării inutile;
• stabilirea indicației pentru dermatoscopie;
• fotografierea și monitorizarea;
• alegerea tipului de biopsie;
• planificarea unei excizii;
• stabilirea necesității analizei histopatologice;
• tratarea precoce a unei leziuni precanceroase sau maligne;
• recomandarea unui plan individual de urmărire.

Nu pot fi garantate:

• stabilirea diagnosticului definitiv numai prin examinare;
• evitarea biopsiei în toate cazurile;
• absența cicatricii dacă este necesară îndepărtarea;
• faptul că o leziune monitorizată nu se va modifica;
• identificarea printr-o singură consultație a tuturor formațiunilor viitoare;
• lipsa necesității unui control ulterior.

Evaluarea stabilește conduita potrivită pentru fiecare leziune: supraveghere, investigație, biopsie sau tratament.