Dermatoscopie

Ce este dermatoscopia?

Dermatoscopia este o metodă neinvazivă de examinare a pielii cu ajutorul unui instrument optic numit dermatoscop. Acesta combină un sistem de mărire cu o sursă de lumină și permite observarea unor culori, structuri și modele aflate la suprafața pielii sau imediat sub aceasta, care nu pot fi analizate la fel de bine cu ochiul liber.

Investigația este utilizată frecvent pentru evaluarea alunițelor și a altor leziuni pigmentare, dar poate oferi informații utile și despre:

• leziuni fără pigment;
• keratoze;
• formațiuni vasculare;
• leziuni precanceroase;
• cancere cutanate nemelanocitare;
• anumite afecțiuni inflamatorii;
• modificări ale scalpului și părului;
• unele modificări ale unghiilor.

Dermatoscopia poate ajuta medicul să diferențieze formațiunile care pot fi monitorizate de cele care necesită biopsie sau îndepărtare. Metoda nu înlocuiește însă analiza histopatologică atunci când diagnosticul rămâne incert sau există suspiciunea unei tumori.

[IMAGINEA 1 – Examinarea unei leziuni cu dermatoscopul]

Poziție recomandată: după secțiunea „Ce este dermatoscopia?”

Tipul imaginii: fotografie medicală discretă în care dermatologul examinează o aluniță de pe brațul sau spatele pacientului cu un dermatoscop.

Format recomandat: orizontal, aproximativ 3:2.

Text alternativ:

Examinarea unei alunițe cu ajutorul dermatoscopului

Legendă opțională:

Dermatoscopul mărește leziunea și evidențiază structuri de pigment și vascularizație care nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Cum funcționează dermatoscopul?

Suprafața pielii reflectă lumina și poate ascunde o parte dintre structurile aflate în straturile superficiale. Dermatoscopul reduce acest efect și permite examinarea mai clară a pigmentului, vaselor de sânge și arhitecturii leziunii.

Instrumentul poate utiliza:

• lumină polarizată;
• lumină nepolarizată;
• contact direct cu pielea;
• examinare fără contact;
• un lichid sau gel aplicat între aparat și piele;
• fotografiere digitală, dacă sistemul permite.

Dermatoscopia polarizată și cea nepolarizată pot evidenția structuri ușor diferite, motiv pentru care unele dispozitive permit utilizarea ambelor moduri.

Mărirea este frecvent de aproximativ zece ori în cazul aparatelor portabile, însă sistemele digitale pot permite examinarea și stocarea imaginilor la dimensiuni diferite.

Dermatoscopia este dureroasă?

Nu. Dermatoscopia este neinvazivă și nu presupune tăierea, perforarea sau îndepărtarea pielii.

În timpul examinării, medicul apropie instrumentul de leziune sau îl așază ușor pe piele. În cazul dermatoscopiei de contact poate fi aplicată o cantitate mică de lichid sau gel pentru îmbunătățirea vizibilității.

Procedura:

• nu necesită anestezie;
• nu produce sângerare;
• nu lasă cicatrice;
• nu expune pacientul la radiații ionizante;
• poate fi repetată la controalele ulterioare.

O presiune ușoară poate fi simțită dacă dermatoscopul este așezat direct pe piele, dar investigația nu ar trebui să fie dureroasă.

Ce leziuni pot fi examinate?

Dermatoscopia poate fi folosită pentru evaluarea unor formațiuni precum:

• alunițe sau nevi melanocitari;
• pete pigmentare;
• lentigine;
• keratoze seboreice;
• keratoze actinice;
• leziuni vasculare;
• dermatofibroame;
• carcinom bazocelular suspect;
• carcinom spinocelular suspect;
• melanom suspect;
• leziuni roz sau roșii;
• formațiuni cu suprafață scuamoasă;
• modificări pigmentare ale unghiilor;
• anumite afecțiuni ale scalpului și firului de păr.

Metoda este folosită în principal pentru leziunile pigmentare, dar structurile dermatoscopice pot contribui și la diferențierea formațiunilor nemelanocitare, inclusiv a unor keratoze și cancere cutanate.

Dermatoscopia poate fi utilizată și pentru examinarea scalpului și a părului, situație în care este denumită frecvent tricoscopie. Aceasta poate evidenția caracteristici ale firelor de păr, foliculilor și pielii scalpului.

Dermatoscopia este numai pentru alunițe?

Nu. Deși este asociată frecvent cu verificarea alunițelor, dermatoscopia are aplicații mai largi.

Poate ajuta la evaluarea:

• leziunilor pigmentate și nepigmentate;
• formațiunilor vasculare;
• leziunilor scuamoase;
• unor infecții sau infestări;
• bolilor inflamatorii;
• căderii părului;
• modificărilor unghiale;
• tumorilor cutanate nemelanocitare.

Aspectele urmărite diferă în funcție de tipul leziunii. Într-o aluniță sunt analizate în principal distribuția pigmentului și organizarea structurilor, în timp ce într-o leziune roz sau roșie pot fi importante tipul și distribuția vaselor de sânge.

Ce informații poate evidenția?

Prin dermatoscopie pot fi observate:

• rețeaua de pigment;
• puncte și globule;
• zone fără structură;
• linii și proiecții;
• distribuția culorilor;
• structuri albastre, albe, maro, roșii sau negre;
• modele vasculare;
• scuame;
• cruste;
• dopuri de keratină;
• simetria sau asimetria structurii;
• organizarea generală a leziunii.

Medicul nu interpretează în mod izolat o singură culoare sau structură. Sunt analizate simultan tiparul global, distribuția elementelor și relația dintre acestea, împreună cu istoricul și aspectul clinic al formațiunii. Analiza de tipar este una dintre metodele utilizate pentru diferențierea leziunilor melanocitare benigne de cele suspecte.

Cum arată dermatoscopic o leziune benignă?

Numeroase leziuni benigne tind să prezinte:

• simetrie;
• distribuție relativ uniformă;
• structuri organizate;
• culori omogene;
• un tipar compatibil cu diagnosticul respectiv.

De exemplu, nevii melanocitari benigni prezintă frecvent o structură organizată și simetrică, dar aspectul variază în funcție de tipul aluniței, vârsta pacientului și regiunea corpului.

Aceste caracteristici nu trebuie folosite pentru autodiagnostic. O leziune benignă poate avea elemente neregulate, iar unele tumori pot părea relativ ordonate. Interpretarea trebuie realizată în context clinic de un medic instruit în dermatoscopie.

Ce poate sugera o leziune suspectă?

O leziune poate necesita investigații suplimentare dacă prezintă:

• asimetrie structurală;
• distribuție neregulată a pigmentului;
• mai multe culori;
• margini dermatoscopice neuniforme;
• structuri atipice;
• vase cu aspect sau distribuție neobișnuită;
• zone alb-albăstrui;
• modificări comparativ cu imaginile anterioare;
• lipsa unui tipar benign recunoscut;
• diferențe importante față de celelalte leziuni ale pacientului.

Aceste elemente nu confirmă automat existența unui cancer. Ele pot determina însă recomandarea monitorizării, biopsiei sau exciziei. Diagnosticul definitiv de melanom necesită examinarea unei probe de țesut la microscop.

Ce este regula ABCDE?

Regula ABCDE este utilizată pentru observarea clinică a unor semne care pot apărea în melanom:

• A – Asimetrie: jumătățile leziunii nu seamănă între ele;
• B – Bordură: marginile sunt neregulate sau slab delimitate;
• C – Culoare: există mai multe culori ori o distribuție neuniformă;
• D – Diametru: leziunea este mare sau continuă să crească;
• E – Evoluție: se modifică forma, dimensiunea, culoarea, suprafața sau simptomele.

Dermatoscopia completează examinarea ABCDE, deoarece permite analiza structurilor aflate sub suprafața vizibilă. O leziune mică poate necesita evaluare atunci când este nouă, evoluează sau arată diferit de celelalte.

Regula ABCDE nu identifică toate cancerele cutanate și nu înlocuiește consultația dermatologică.

Ce este semnul „rățuștii celei urâte”?

Alunițele unei persoane tind să aibă anumite caracteristici comune. O formațiune care arată diferit de majoritatea celorlalte poate atrage atenția chiar dacă nu îndeplinește toate criteriile ABCDE.

Leziunea poate fi:

• mai închisă sau mai deschisă;
• mai mare ori mai mică;
• mai neregulată;
• izolată;
• nou apărută;
• diferită structural la dermatoscopie.

Compararea leziunii cu tiparul general al pielii pacientului este o parte importantă a evaluării. Orice formațiune care diferă evident sau se modifică trebuie examinată medical.

Cum se desfășoară examinarea?

Dermatoscopia este realizată în cadrul evaluării dermatologice, după discutarea istoricului leziunii.

Medicul poate întreba:

• când a apărut formațiunea;
• dacă și-a schimbat dimensiunea;
• dacă și-a modificat forma ori culoarea;
• dacă sângerează;
• dacă produce mâncărime sau durere;
• dacă a fost traumatizată;
• dacă a fost tratată anterior;
• dacă există fotografii mai vechi;
• dacă pacientul a avut cancer cutanat;
• dacă există antecedente familiale;
• dacă sunt administrate tratamente imunosupresoare.

Leziunea este examinată mai întâi cu ochiul liber, apoi cu dermatoscopul. Medicul poate verifica și alte formațiuni pentru comparație sau poate recomanda examinarea unei suprafețe mai mari a pielii.

În funcție de rezultat, conduita poate fi:

• leziune cu aspect benign, fără tratament;
• monitorizare;
• fotografiere dermatoscopică;
• control la un interval stabilit;
• biopsie;
• excizie completă;
• evaluare într-un serviciu specializat.

Dermatologii folosesc dermatoscopul pentru a aprecia dacă o aluniță poate fi monitorizată sau dacă necesită îndepărtare și analiză.

[IMAGINEA 2 – Imagine clinică și imagine dermatoscopică]

Poziție recomandată: după secțiunea „Cum se desfășoară examinarea?”

Tipul imaginii: ilustrație în două cadre: aspectul unei alunițe cu ochiul liber și imaginea mărită obținută prin dermatoscop.

Format recomandat: orizontal, aproximativ 3:2.

Text alternativ:

Comparație între aspectul clinic și imaginea dermatoscopică a unei leziuni cutanate

Legendă opțională:

Dermatoscopia evidențiază distribuția pigmentului și alte structuri care nu pot fi analizate complet prin examinarea obișnuită.

Cât durează dermatoscopia?

Examinarea unei singure leziuni durează, de regulă, puțin. Durata totală depinde însă de:

• numărul formațiunilor;
• localizarea lor;
• necesitatea examinării întregii suprafețe cutanate;
• fotografierea imaginilor;
• compararea cu documentația anterioară;
• existența unor leziuni care necesită o analiză mai atentă.

Verificarea unei singure alunițe este diferită de evaluarea unei persoane cu numeroase leziuni pigmentare. În astfel de cazuri poate fi necesară o consultație mai lungă sau un plan separat de monitorizare.

Este necesară pregătirea pielii?

Nu este necesară o pregătire medicală complexă.

Pentru o examinare cât mai clară este util:

• să nu fie aplicat machiaj peste leziune;
• să fie îndepărtată oja dacă trebuie examinată o modificare a unghiei;
• să nu fie aplicat autobronzant;
• să fie evitate produsele foarte colorate sau cu particule strălucitoare;
• să fie curățată zona de creme groase, dacă este posibil;
• să fie aduse fotografii sau evaluări anterioare;
• să fie comunicată evoluția leziunii.

Nu trebuie întrerupt un tratament prescris numai pentru efectuarea dermatoscopiei, decât la indicația medicului.

Poate fi examinată o leziune inflamată sau traumatizată?

Da, dar inflamația, sângerarea, crustele și traumatismele pot modifica temporar imaginea clinică și dermatoscopică.

Medicul trebuie informat dacă formațiunea:

• a fost zgâriată;
• a fost tăiată în timpul bărbieritului;
• a fost stoarsă;
• a fost tratată cu acid, crioterapie sau laser;
• a fost arsă;
• a fost acoperită cu un produs medicamentos;
• s-a inflamat recent.

În funcție de situație, medicul poate examina leziunea imediat, poate recomanda un control după vindecare sau poate indica biopsia fără amânare.

O leziune care sângerează spontan, se ulcerează sau nu se vindecă trebuie evaluată, chiar dacă pacientul consideră că a fost doar traumatizată.

Ce este dermatoscopia digitală?

Dermatoscopia digitală presupune fotografierea și stocarea imaginii dermatoscopice, astfel încât aceasta să poată fi analizată și comparată la controalele ulterioare.

Poate fi utilă pentru:

• documentarea aspectului inițial;
• măsurarea leziunii;
• compararea culorilor și structurilor;
• urmărirea unor modificări subtile;
• monitorizarea leziunilor selectate;
• păstrarea unui istoric vizual;
• solicitarea unei opinii suplimentare.

O imagine digitală nu reprezintă automat o „hartă completă a alunițelor”. Fotografierea unei singure leziuni, dermatoscopia digitală serială și fotografierea întregului corp sunt proceduri distincte.

La persoanele cu risc crescut, combinarea fotografiilor corporale cu dermatoscopia digitală a unor leziuni selectate poate fi folosită pentru urmărirea schimbărilor în timp.

Ce este monitorizarea dermatoscopică?

Monitorizarea dermatoscopică presupune păstrarea unei leziuni și repetarea fotografierii după un interval stabilit.

La control sunt comparate:

• dimensiunea;
• forma;
• culorile;
• structurile;
• distribuția pigmentului;
• apariția unor elemente noi;
• dispariția ori modificarea unor structuri existente.

Monitorizarea poate fi recomandată pentru o leziune care nu prezintă o indicație clară de excizie imediată, dar nu poate fi considerată complet lipsită de interes.

Intervalul de control este stabilit medical și poate varia în funcție de:

• aspectul leziunii;
• riscul pacientului;
• localizare;
• vârstă;
• istoricul personal;
• numărul alunițelor;
• modificările raportate.

O leziune cu semne clar suspecte nu trebuie păstrată doar pentru monitorizare atunci când este indicată biopsia.

Dermatoscopia poate evita biopsiile inutile?

Poate contribui la o selecție mai precisă a leziunilor care necesită îndepărtare. Atunci când o formațiune prezintă un tipar dermatoscopic caracteristic unei leziuni benigne, medicul poate recomanda monitorizare sau lipsa tratamentului.

Totuși, dermatoscopia nu elimină necesitatea biopsiilor. Diagnosticul unor formațiuni rămâne dificil chiar și pentru specialiști, iar interpretarea depinde de pregătirea și experiența examinatorului.

Scopul investigației este găsirea unui echilibru între:

• identificarea leziunilor suspecte;
• evitarea întârzierii diagnosticului;
• reducerea îndepărtării inutile a unor leziuni evident benigne;
• păstrarea unei conduite sigure atunci când aspectul este incert.

Dermatoscopia poate confirma un melanom?

Nu. Dermatoscopia poate crește sau reduce suspiciunea clinică, dar diagnosticul definitiv de melanom se stabilește prin îndepărtarea unei probe și examinarea histopatologică.

Proba este analizată la microscop de medicul anatomopatolog, care evaluează tipul celulelor, arhitectura leziunii și, când este cazul, profunzimea și alte caracteristici relevante.

Prin urmare:

• dermatoscopia orientează decizia;
• biopsia furnizează țesutul;
• histopatologia confirmă diagnosticul.

Când este recomandată biopsia?

Biopsia poate fi recomandată dacă:

• aspectul dermatoscopic este suspect;
• diagnosticul rămâne incert;
• leziunea se modifică;
• există o rană care nu se vindecă;
• formațiunea sângerează;
• apar structuri atipice;
• monitorizarea ar fi nesigură;
• trebuie diferențiate mai multe diagnostice;
• tratamentul depinde de natura exactă a leziunii;
• formațiunea a reapărut după tratament.

În funcție de leziune, medicul poate recomanda prelevarea unei porțiuni sau îndepărtarea completă. Pentru suspiciunea de melanom este importantă alegerea unei metode care să permită evaluarea histopatologică adecvată.

Procedurile sunt prezentate separat în pagina Biopsie cutanată.

Biopsia înseamnă că leziunea este canceroasă?

Nu. Biopsia este o metodă de diagnostic și poate fi indicată pentru:

• confirmarea unei leziuni benigne;
• diferențierea dintre două formațiuni asemănătoare;
• evaluarea unei inflamații;
• identificarea unei infecții;
• excluderea unui cancer;
• confirmarea unei tumori;
• alegerea tratamentului potrivit.

Recomandarea biopsiei arată că examinarea țesutului poate furniza informații care nu pot fi obținute cu suficientă certitudine prin dermatoscopie.

Poate fi îndepărtată leziunea în aceeași zi?

Uneori este posibil, dar nu trebuie presupus înaintea consultației.

Decizia depinde de:

• aspectul și diagnosticul suspectat;
• tipul biopsiei necesare;
• dimensiunea leziunii;
• localizare;
• tratamentele pacientului;
• riscul de sângerare;
• disponibilitatea sălii și instrumentarului;
• necesitatea unei reconstrucții;
• organizarea clinicii.

O leziune benignă cu indicație estetică poate fi programată separat. O formațiune suspectă poate necesita planificarea metodei de biopsie și trimiterea obligatorie a probei pentru histopatologie.

Pentru îndepărtarea chirurgicală există pagina Excizii cutanate, iar opțiunile pentru anumite leziuni atent selectate sunt prezentate în Excizia leziunilor cutanate cu laser CO₂.

Pot fi tratate toate leziunile cu laser după dermatoscopie?

Nu. Dermatoscopia poate contribui la stabilirea naturii probabile a leziunii, dar alegerea tratamentului depinde și de necesitatea păstrării țesutului pentru histopatologie.

Laserul nu este potrivit automat pentru o formațiune care:

• are un diagnostic incert;
• prezintă structuri suspecte;
• trebuie analizată microscopic;
• este profundă;
• necesită evaluarea marginilor;
• poate reprezenta un cancer cutanat.

Vaporizarea unei leziuni poate distruge țesutul care ar fi trebuit analizat. Din acest motiv, tratamentul laser trebuie recomandat numai după evaluarea medicală și în cazurile în care diagnosticul și indicația sunt suficient de clare.

Dermatoscopia poate fi efectuată la copii?

Da, atunci când există o indicație medicală. Procedura este neinvazivă și nu utilizează radiații ionizante.

La copii poate fi folosită pentru examinarea:

• alunițelor;
• leziunilor congenitale;
• formațiunilor vasculare;
• verucilor;
• afecțiunilor scalpului;
• unor modificări ale unghiilor;
• leziunilor aflate în evoluție.

Alunițele copiilor se pot modifica pe măsură ce organismul crește, iar interpretarea trebuie adaptată vârstei și contextului. Nu orice schimbare înseamnă o problemă malignă, dar o evoluție neobișnuită trebuie evaluată.

Poate fi efectuată în timpul sarcinii?

Da. Dermatoscopia este o examinare optică neinvazivă și nu folosește radiații ionizante.

Sarcina poate fi asociată cu modificări ale pigmentului și ale unor alunițe, dar o leziune nouă sau evident schimbată nu trebuie atribuită automat modificărilor hormonale.

Biopsia sau tratamentul, dacă sunt necesare, sunt discutate separat în funcție de:

• gradul de suspiciune;
• localizare;
• tipul anesteziei;
• vârsta sarcinii;
• riscul amânării.

Poate fi realizată dermatoscopia printr-o fotografie trimisă online?

O imagine dermatoscopică digitală poate fi transmisă pentru evaluare la distanță dacă a fost realizată corect, cu echipament adecvat și este însoțită de informații clinice.

Teledermatologia cu imagini dermatoscopice este utilizată în unele sisteme medicale pentru trierea și evaluarea leziunilor incerte.

Totuși, analiza la distanță poate avea limite deoarece medicul nu poate:

• palpa formațiunea;
• verifica direct întreaga piele;
• schimba unghiul și modul de iluminare;
• examina imediat alte leziuni;
• preleva o biopsie;
• confirma calitatea și reproducerea culorii în toate imaginile.

O fotografie obișnuită realizată cu telefonul nu este echivalentă cu o imagine dermatoscopică.

Aplicațiile de telefon pot înlocui dermatoscopia medicală?

Nu. O aplicație poate analiza o fotografie și poate oferi o estimare, dar nu poate înlocui în siguranță:

• istoricul medical;
• examinarea directă;
• comparația cu restul pielii;
• interpretarea dermatoscopică;
• alegerea tipului de biopsie;
• diagnosticul histopatologic.

Sistemele bazate pe inteligență artificială pentru analiza imaginilor dermatoscopice sunt evaluate și utilizate în anumite contexte medicale, însă acestea funcționează ca instrumente de sprijin sau triere, în cadrul unor protocoale, nu ca diagnostic definitiv oferit pacientului acasă.

O aplicație care clasifică o leziune drept „risc redus” nu trebuie să amâne consultația dacă formațiunea crește, se modifică, sângerează sau nu se vindecă.

Cât de des trebuie repetată dermatoscopia?

Nu există un interval universal.

Repetarea poate depinde de:

• aspectul leziunii;
• numărul alunițelor;
• istoricul personal de cancer cutanat;
• antecedentele familiale;
• existența unor nevi atipici;
• imunosupresie;
• expunerea solară;
• posibilitatea autoexaminării;
• modificările observate între controale.

Pentru o singură leziune stabilă poate să nu fie necesară monitorizarea. Pentru o formațiune selectată, medicul poate recomanda control dermatoscopic la un interval precis. Persoanele cu risc crescut pot necesita un plan mai amplu de supraveghere.

Examinarea periodică a întregii populații nu are o singură frecvență dovedită ca potrivită tuturor; recomandarea trebuie adaptată riscului individual.

Cum poate fi urmărită pielea acasă?

Autoexaminarea poate ajuta la observarea unei leziuni noi sau în schimbare.

Este utilă verificarea:

• feței și urechilor;
• scalpului;
• gâtului;
• toracelui și abdomenului;
• spatelui;
• brațelor și palmelor;
• spațiilor dintre degete;
• membrelor inferioare;
• tălpilor;
• unghiilor;
• regiunilor greu vizibile.

Pot fi folosite o oglindă mare, o oglindă de mână și ajutorul unei alte persoane.

Trebuie observate formațiunile care:

• apar recent;
• cresc;
• își schimbă forma;
• își modifică pigmentul;
• diferă de celelalte;
• provoacă mâncărime;
• sângerează;
• formează cruste;
• nu se vindecă.

AAD recomandă evaluarea unei formațiuni care se schimbă, provoacă mâncărime sau sângerează.

[IMAGINEA 3 – Monitorizarea unei alunițe]

Poziție recomandată: după secțiunea „Cum poate fi urmărită pielea acasă?”

Tipul imaginii: infografic discret care prezintă fotografierea unei leziuni lângă o riglă, regula ABCDE și compararea imaginilor în timp.

Format recomandat: orizontal, aproximativ 3:2.

Text alternativ:

Monitorizarea modificărilor unei alunițe între controalele dermatologice

Legendă opțională:

Fotografiile comparative pot ajuta la observarea schimbărilor, dar nu înlocuiesc examinarea medicală și dermatoscopia.

Autoexaminarea poate înlocui dermatoscopia?

Nu.

Pacientul poate observa schimbări de dimensiune, formă, culoare sau simptome, dar nu poate evalua:

• structurile dermatoscopice;
• distribuția fină a pigmentului;
• tipul vaselor;
• profunzimea;
• diagnosticul histopatologic;
• diferențele subtile dintre formațiuni;
• leziunile greu accesibile.

Autoexaminarea și dermatoscopia au roluri complementare: prima ajută la observarea evoluției, iar cea de-a doua permite analiza medicală mărită a leziunii.

Când este necesară o evaluare mai rapidă?

Consultația nu trebuie amânată dacă apare:

• o leziune care crește rapid;
• o aluniță care se modifică;
• o formațiune foarte diferită de celelalte;
• sângerare spontană;
• ulcerație;
• o rană care nu se vindecă;
• o crustă care reapare;
• durere sau mâncărime persistentă;
• un nodul ferm ori fix;
• o dungă pigmentată nouă sub unghie;
• reapariția unei leziuni după tratament;
• o formațiune nouă la o persoană imunosupresată;
• o leziune situată într-o cicatrice sau plagă cronică.

Cancerele cutanate pot avea aspecte diferite, inclusiv o pată, o formațiune scuamoasă, un nodul sau o rană care sângerează și nu se vindecă.

O recomandare de biopsie înseamnă automat cancer?

Nu.

Biopsia poate fi recomandată deoarece:

• diagnosticul nu este sigur;
• aspectul clinic și dermatoscopic nu este tipic;
• formațiunea se modifică;
• tratamentul depinde de diagnosticul exact;
• trebuie exclusă o tumoră;
• medicul dorește confirmarea unei leziuni benigne;
• leziunea nu răspunde la tratament.

Diagnosticul se stabilește după examinarea microscopică. Recomandarea unei biopsii nu reprezintă, singură, confirmarea unui cancer.

Care sunt limitele dermatoscopiei?

Dermatoscopia este un instrument valoros, dar nu poate garanta:

• identificarea tuturor cancerelor cutanate;
• diferențierea perfectă a tuturor formațiunilor;
• evitarea oricărei biopsii;
• excluderea malignității fără analiză histopatologică;
• anticiparea evoluției fiecărei leziuni;
• recunoașterea printr-o singură examinare a tuturor modificărilor viitoare.

Interpretarea este influențată de:

• pregătirea medicului;
• experiența clinică;
• calitatea aparatului și imaginii;
• localizarea leziunii;
• traumatizarea sau tratamentul anterior;
• informațiile despre evoluție;
• compararea cu restul pielii.

Chiar și în mâinile experților, diferențierea melanomului de unele alunițe benigne poate rămâne dificilă, iar biopsia continuă să fie necesară în cazurile incerte.

Ce rezultat poate fi obținut prin dermatoscopie?

Dermatoscopia poate contribui la:

• evaluarea mai detaliată a alunițelor;
• diferențierea probabilă dintre leziuni melanocitare și nemelanocitare;
• recunoașterea unor tipare benigne;
• identificarea unor elemente suspecte;
• alegerea leziunilor care necesită biopsie;
• evitarea îndepărtării unor formațiuni evident benigne;
• documentarea imaginilor;
• monitorizarea modificărilor;
• planificarea exciziei;
• evaluarea unor leziuni ale scalpului și unghiilor;
• stabilirea unui plan individual de urmărire.

Nu pot fi garantate:

• diagnosticul definitiv fără histopatologie;
• evitarea biopsiei în toate cazurile;
• identificarea tuturor leziunilor maligne printr-o singură examinare;
• faptul că o leziune monitorizată nu se va modifica;
• absența unor leziuni noi după control;
• un rezultat sigur obținut exclusiv dintr-o fotografie.

La <b>Absolute Aestetics</b>, dermatoscopia completează examinarea clinică și contribuie la alegerea conduitei potrivite pentru fiecare formațiune: monitorizare, biopsie, excizie sau alt tratament indicat.