Leziuni cutanate

Ce sunt leziunile cutanate?

Termenul de leziune cutanată descrie orice modificare localizată a aspectului, culorii, texturii sau reliefului pielii. O leziune poate fi plată sau reliefată, pigmentată sau de culoarea pielii, moale sau fermă, superficială ori situată mai profund, în țesutul subcutanat.

„Leziune cutanată” este o denumire generală, nu un diagnostic. În această categorie pot intra formațiuni foarte diferite: alunițe, pete pigmentare, keratoze seboreice, papiloame, chisturi, lipoame, veruci, angioame, leziuni precanceroase și tumori cutanate.

Majoritatea formațiunilor întâlnite la nivelul pielii sunt benigne, dar aspectul exterior nu permite întotdeauna stabilirea sigură a diagnosticului. Unele leziuni benigne pot semăna cu formațiuni precanceroase sau maligne, iar o leziune aparent obișnuită trebuie verificată dacă este nouă, se modifică ori prezintă simptome neobișnuite.

[IMAGINEA 1 – Exemple de tipuri diferite de leziuni cutanate]

Cum pot arăta leziunile cutanate?

În descrierea unei leziuni sunt urmărite mai multe caracteristici:

• culoarea;
• forma;
• dimensiunea;
• simetria;
• delimitarea marginilor;
• suprafața;
• consistența;
• profunzimea;
• mobilitatea;
• numărul formațiunilor;
• localizarea;
• modul în care s-a modificat în timp;
• existența durerii, mâncărimii sau sângerării.

O leziune poate apărea sub forma unei:

• pete, atunci când modificarea este plată;
• papule, dacă este mică și reliefată;
• plăci, când ocupă o suprafață mai mare și este ușor ridicată;
• nodul, dacă este mai profundă sau fermă;
• vezicule, dacă conține lichid;
• pustule, dacă prezintă conținut purulent;
• cruste, ulcerații sau zone scuamoase;
• formațiuni pediculate, atașate de piele printr-o bază îngustă.

Acești termeni descriu aspectul, dar nu stabilesc singuri cauza. Leziuni produse de procese foarte diferite pot avea o înfățișare asemănătoare, iar culoarea poate varia și în funcție de fototipul pielii.

Care sunt principalele categorii de leziuni cutanate?

Leziunile pot fi clasificate după țesutul din care se dezvoltă, aspect, profunzime sau comportament.

În practica medicală pot fi întâlnite:

• leziuni pigmentare;
• leziuni keratozice;
• formațiuni epiteliale benigne;
• chisturi;
• leziuni subcutanate;
• leziuni vasculare;
• formațiuni fibroase;
• leziuni virale;
• leziuni inflamatorii;
• modificări precanceroase;
• tumori cutanate maligne.

Această clasificare este orientativă. Confirmarea diagnosticului poate necesita examinare dermatoscopică, monitorizare fotografică, biopsie sau analiza histopatologică a întregii formațiuni.

Ce sunt leziunile pigmentare?

Leziunile pigmentare sunt pete sau formațiuni de culoare maro, neagră, albăstruie ori cu mai multe nuanțe. Culoarea poate proveni din melanină, sânge sau alți pigmenți prezenți în piele.

Printre leziunile pigmentare se pot afla:

• alunițele sau nevii melanocitari;
• pistruii;
• lentiginele;
• keratozele seboreice pigmentate;
• unele leziuni vasculare;
• leziuni precanceroase sau canceroase.

Majoritatea adulților au alunițe comune care sunt benigne. Totuși, existența unei formațiuni pigmentare nu permite presupunerea automată că aceasta este o aluniță obișnuită, deoarece și formațiunile de altă origine pot fi maro sau negre.

Ce sunt alunițele?

Alunițele sunt formațiuni melanocitare care pot fi prezente de la naștere sau pot apărea ulterior.

Ele pot fi:

• plate sau reliefate;
• netede sau ușor neregulate;
• de culoarea pielii, roz, maro ori aproape negre;
• rotunde sau ovale;
• cu sau fără fire de păr;
• izolate sau numeroase.

O aluniță comună tinde să fie stabilă, relativ simetrică și uniformă ca structură și culoare. Aceste caracteristici sunt orientative, nu suficiente pentru autodiagnostic. O aluniță nouă, care se modifică sau diferă evident de celelalte trebuie examinată medical.

Ce este regula ABCDE?

Regula ABCDE poate ajuta la observarea unor modificări ale leziunilor pigmentare:

• A – Asimetrie: cele două jumătăți nu seamănă între ele;
• B – Bordură: marginea este neregulată, zimțată sau slab delimitată;
• C – Culoare: sunt prezente mai multe nuanțe sau pigmentul este distribuit neuniform;
• D – Diametru: formațiunea este mare sau continuă să crească;
• E – Evoluție: se modifică forma, dimensiunea, culoarea, relieful ori simptomele.

Criteriul evoluției este deosebit de important. O leziune mică poate necesita evaluare dacă este nouă sau se modifică, iar unele melanoame nu îndeplinesc toate criteriile ABCDE.

Ce sunt keratozele seboreice?

Keratozele seboreice sunt formațiuni benigne frecvente, întâlnite mai ales după vârsta mijlocie.

Ele pot avea:

• suprafață netedă, cerată sau rugoasă;
• aspect de formațiune „lipită” de piele;
• culoare bej, maro, gri sau aproape neagră;
• relief variabil;
• dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva centimetri.

Keratozele seboreice sunt benigne, dar pot semăna cu veruci, keratoze actinice sau leziuni pigmentare maligne. O formațiune care se inflamează, se modifică rapid, sângerează spontan sau are un aspect incert trebuie evaluată înainte de tratament.

Ce sunt papiloamele și fibroamele moi?

Papiloamele cutanate sau fibroamele moi, cunoscute și ca skin tags, sunt mici formațiuni benigne, moi și frecvent pediculate.

Apar mai ales în zonele în care pielea se freacă:

• gât;
• axile;
• regiunea inghinală;
• sub sâni;
• pleoape;
• alte pliuri cutanate.

Pot avea culoarea pielii, o nuanță mai închisă sau pot deveni roșii dacă sunt iritate. De obicei nu necesită tratament, dar pot fi îndepărtate dacă se agață, se traumatizează, sângerează repetat ori produc disconfort.

O formațiune pediculată nu trebuie tăiată sau legată acasă, deoarece diagnosticul poate fi greșit, iar intervenția poate produce sângerare, infecție sau cicatrice.

Ce sunt chisturile cutanate?

Chisturile sunt formațiuni delimitate, situate în piele sau imediat sub aceasta, care pot conține keratină, sebum ori alte materiale.

Un chist poate avea aspectul unui nodul:

• rotund;
• bine delimitat;
• mobil;
• acoperit de piele normală;
• uneori prevăzut cu un mic punct central;
• nedureros cât timp nu este inflamat.

Chisturile epidermice și pilare sunt frecvente. Ele pot rămâne stabile, pot crește lent sau se pot inflama, devenind roșii, dureroase și sensibile.

O formațiune inflamată nu trebuie stoarsă ori perforată. Eliminarea conținutului nu înseamnă automat îndepărtarea întregului chist, iar acesta poate reapărea dacă peretele său rămâne în țesut.

Ce sunt lipoamele?

Lipoamele sunt formațiuni benigne alcătuite din țesut adipos și situate, de regulă, sub piele.

Ele tind să fie:

• moi;
• mobile;
• nedureroase;
• bine delimitate;
• cu creștere lentă.

Pot apărea pe trunchi, umeri, brațe, coapse, gât sau în alte regiuni.

Nu orice nodul moale este un lipom. O formațiune profundă, dureroasă, fermă, fixă, cu creștere rapidă sau de dimensiuni mari necesită evaluare, deoarece poate avea o altă natură. Ghidurile NHS recomandă examinarea nodulilor care cresc, sunt dureroși, tari, imobili ori persistă.

Ce sunt dermatofibroamele?

Dermatofibroamele sunt formațiuni fibroase benigne, întâlnite frecvent pe membre.

Pot avea aspectul:

• unui mic nodul ferm;
• unei leziuni maro, roz sau de culoarea pielii;
• unei formațiuni stabile ori cu creștere foarte lentă;
• unei zone care se adâncește ușor atunci când pielea este comprimată lateral.

De obicei nu necesită tratament. Pot fi evaluate sau îndepărtate dacă diagnosticul este incert, sunt traumatizate ori produc simptome.

Ce sunt angioamele?

Angioamele sunt leziuni vasculare benigne alcătuite din vase de sânge.

Angioamele rubinii apar frecvent sub forma unor mici puncte sau papule:

• roșii;
• vișinii;
• purpurii;
• uneori aproape negre dacă sunt trombozate.

Ele sunt foarte frecvente la adulți și apar adesea pe trunchi. Pot sângera dacă sunt traumatizate, dar nu necesită automat îndepărtare. Dermatoscopia poate ajuta la diferențierea lor de formațiunile pigmentare.

Ce sunt verucile?

Verucile sunt formațiuni produse prin infectarea pielii cu anumite tipuri de virus papiloma uman.

Ele pot fi:

• rugoase;
• reliefate;
• plate;
• izolate;
• grupate;
• localizate pe mâini, degete, tălpi sau alte regiuni.

Unele dispar spontan, iar altele persistă sau se răspândesc. O formațiune despre care nu există certitudinea că este o verucă nu trebuie tratată automat cu produse cumpărate fără recomandare. Keratozele seboreice și alte leziuni pot semăna cu verucile, iar tratamentele nepotrivite pot irita sau deteriora pielea.

Leziunile genitale și perianale necesită o evaluare medicală distinctă și nu trebuie tratate prin metode destinate verucilor obișnuite de pe mâini sau picioare.

Ce sunt leziunile precanceroase?

Unele modificări cutanate nu sunt încă tumori invazive, dar prezintă un risc de progresie și necesită evaluare și tratament adecvat.

Un exemplu este keratoza actinică, care poate apărea pe zonele expuse cronic la soare sub forma unei pete sau plăci:

• rugoase;
• scuamoase;
• roz, roșii, maro sau de culoarea pielii;
• uneori sensibile;
• mai ușor de simțit decât de observat.

Nu orice pată aspră este o keratoză actinică, iar unele cancere cutanate pot avea un aspect asemănător. Diagnosticul și alegerea tratamentului trebuie realizate medical.

Când poate fi o leziune suspectă?

O leziune trebuie evaluată dacă:

• este nouă și continuă să crească;
• își modifică dimensiunea, forma sau culoarea;
• are margini neregulate;
• prezintă mai multe culori;
• diferă evident de celelalte formațiuni;
• devine tare sau fixă;
• sângerează fără un traumatism clar;
• formează în mod repetat cruste;
• se ulcerează;
• nu se vindecă;
• provoacă durere sau mâncărime persistentă;
• se inflamează repetat;
• reapare după ce a fost îndepărtată;
• prezintă o schimbare rapidă de textură;
• este însoțită de un nodul subcutanat în creștere.

O formațiune nouă, o rană care nu se vindecă și modificarea unei alunițe se numără printre semnele care necesită evaluare. Cancerele de piele nu au toate același aspect, iar absența durerii nu exclude o problemă importantă.

[IMAGINEA 2 – Modificări ale unei leziuni care necesită evaluare]

O leziune benignă poate provoca probleme?

Da. Caracterul benign nu înseamnă că formațiunea nu poate produce simptome sau disconfort.

O leziune benignă poate:

• fi traumatizată de haine;
• se agăța de bijuterii;
• sângera după bărbierit;
• se inflama repetat;
• produce presiune;
• provoca durere;
• limita o mișcare;
• afecta vederea dacă este situată pe pleoapă;
• îngreuna igiena;
• crea disconfort estetic sau psihologic;
• deveni dificil de monitorizat.

În aceste situații poate fi luată în considerare îndepărtarea, după confirmarea diagnosticului și discutarea riscului de cicatrice, sângerare, infecție sau recidivă.

Cum este evaluată o leziune cutanată?

Evaluarea începe prin discutarea istoricului formațiunii:

• când a apărut;
• dacă s-a modificat;
• dacă produce simptome;
• dacă a sângerat;
• dacă a fost traumatizată;
• dacă a fost tratată anterior;
• dacă există alte leziuni asemănătoare;
• dacă pacientul are antecedente personale sau familiale de cancer cutanat.

Medicul examinează leziunea și pielea din jur, urmărind dimensiunea, culoarea, simetria, marginile, suprafața, consistența și profunzimea.

În funcție de aspect pot fi indicate:

• examinarea dermatoscopică;
• fotografierea și măsurarea;
• monitorizarea în timp;
• examinarea întregii suprafețe cutanate;
• biopsia;
• excizia completă;
• analiza histopatologică.

Detaliile consultației sunt prezentate în pagina Evaluarea leziunilor cutanate, iar examinarea mărită a structurilor pielii va fi explicată în pagina Dermatoscopie.

Poate fi stabilit diagnosticul dintr-o fotografie?

O fotografie poate ajuta la documentarea și compararea unei leziuni, dar are limite importante.

Imaginea poate să nu redea corect:

• culoarea;
• textura;
• consistența;
• profunzimea;
• mobilitatea;
• vascularizația;
• relația cu țesuturile din jur;
• structurile vizibile prin dermatoscop.

Lumina, camera, compresia imaginii și distanța pot modifica aspectul. O fotografie nu înlocuiește examinarea directă și nu permite confirmarea histopatologică.

Imaginile realizate acasă pot fi totuși utile pentru observarea evoluției, dacă sunt făcute în condiții similare și includ un reper de dimensiune.

Ce este dermatoscopia?

Dermatoscopia este o metodă neinvazivă prin care medicul examinează leziunea cu ajutorul unui instrument optic și al unei surse de lumină.

Aceasta poate evidenția:

• distribuția pigmentului;
• rețeaua pigmentară;
• globule și puncte;
• structuri vasculare;
• scuame;
• zone albastre, albe sau roșii;
• modele specifice anumitor leziuni.

Dermatoscopia contribuie la diferențierea formațiunilor, dar nu poate înlocui biopsia atunci când diagnosticul rămâne incert sau există suspiciunea unei tumori.

Când este necesară biopsia?

Biopsia poate fi recomandată atunci când:

• diagnosticul nu este sigur;
• leziunea prezintă caracteristici suspecte;
• tratamentul depinde de natura exactă a formațiunii;
• este necesară diferențierea dintre mai multe afecțiuni;
• leziunea persistă în ciuda tratamentului;
• formațiunea se modifică sau recidivează;
• este necesară stabilirea profunzimii ori tipului tumoral.

În funcție de situație, poate fi prelevată numai o porțiune sau poate fi îndepărtată întreaga leziune. Confirmarea unor cancere cutanate necesită examinarea țesutului la microscop.

Metodele de prelevare vor fi explicate separat în pagina Biopsie cutanată.

Toate leziunile trebuie îndepărtate?

Nu. Multe formațiuni benigne, stabile și asimptomatice pot fi doar monitorizate.

Îndepărtarea poate fi recomandată atunci când:

• diagnosticul trebuie confirmat;
• există suspiciune de malignitate;
• formațiunea crește;
• produce durere ori iritație;
• se inflamează repetat;
• sângerează;
• este traumatizată frecvent;
• afectează funcția;
• reapare;
• provoacă un disconfort estetic important;
• monitorizarea este dificilă.

Orice procedură produce un anumit grad de inflamație și poate lăsa o cicatrice. În cazul unei leziuni pur estetice, beneficiul îndepărtării trebuie comparat cu riscul ca cicatricea să fie mai vizibilă decât formațiunea inițială.

Cum pot fi tratate leziunile cutanate?

Tratamentul depinde de diagnostic, dimensiune, profunzime, localizare și obiectiv.

Opțiunile pot include:

• monitorizare;
• tratamente aplicate local;
• crioterapie;
• chiuretaj;
• electrochirurgie;
• radiofrecvență;
• laser;
• biopsie;
• excizie chirurgicală;
• tratamente oncologice pentru leziunile maligne.

Nu toate metodele permit păstrarea unei probe pentru examinare. Tehnicile care distrug sau vaporizează leziunea nu trebuie folosite înainte de stabilirea necesității unei analize histopatologice.

Pentru formațiunile care necesită îndepărtare chirurgicală există pagina Excizii cutanate, iar indicațiile laserului vor fi prezentate în Excizia leziunilor cutanate cu laser CO₂.

Pot fi tratate leziunile cutanate acasă?

Nu este recomandată tăierea, perforarea, arderea, legarea sau aplicarea unor acizi pe o formațiune care nu a fost diagnosticată.

Tratamentul la domiciliu poate produce:

• sângerare;
• infecție;
• arsură chimică;
• cicatrice;
• pigmentare;
• răspândirea unei infecții virale;
• îndepărtarea incompletă;
• întârzierea diagnosticului;
• distrugerea țesutului care trebuia analizat.

Chiar și produsele destinate verucilor pot afecta o altă leziune confundată cu o verucă. AAD recomandă evitarea tratamentului la domiciliu atunci când diagnosticul nu este sigur.

O leziune se poate modifica după traumatizare?

Da. Frecarea, tăierea, stoarcerea sau lovirea pot produce:

• roșeață;
• umflare;
• sângerare;
• crustă;
• durere;
• modificarea temporară a culorii;
• infecție.

O modificare apărută imediat după traumatism poate avea o explicație mecanică, dar leziunea trebuie evaluată dacă nu revine la aspectul obișnuit, continuă să sângereze, se ulcerează sau se modifică progresiv.

Traumatizarea unei alunițe nu înseamnă automat că aceasta va deveni malignă, dar o formațiune sângerândă sau cu aspect incert nu trebuie ignorată.

Leziunile pot reapărea după tratament?

Da. Riscul de recidivă depinde de tipul leziunii și de metoda utilizată.

O formațiune poate reapărea dacă:

• nu a fost îndepărtată complet;
• peretele unui chist a rămas în țesut;
• tratamentul a acționat numai superficial;
• infecția virală persistă;
• există predispoziția de a forma leziuni noi;
• natura biologică a formațiunii favorizează recidiva;
• apare o leziune nouă în apropierea zonei tratate.

O formațiune care reapare trebuie reevaluată, mai ales dacă noul aspect este diferit sau evoluția este rapidă.

Cum poate fi urmărită pielea acasă?

Autoexaminarea periodică poate ajuta la observarea modificărilor.

Este utilă verificarea:

• feței și urechilor;
• scalpului;
• gâtului;
• toracelui și abdomenului;
• spatelui;
• brațelor și mâinilor;
• spațiilor dintre degete;
• membrelor inferioare;
• tălpilor;
• unghiilor;
• regiunilor greu vizibile.

Pot fi folosite o oglindă mare, o oglindă de mână sau ajutorul unei alte persoane.

Este importantă cunoașterea aspectului obișnuit al alunițelor și semnelor existente. O leziune nouă ori o schimbare observată în timp este mai ușor de identificat atunci când pielea este examinată în mod consecvent.

[IMAGINEA 3 – Autoexaminarea periodică a pielii]

Când este necesară o consultație rapidă?

Evaluarea nu trebuie amânată dacă apare:

• o leziune care crește rapid;
• o rană care nu se vindecă;
• sângerare spontană sau repetată;
• ulcerație;
• durere importantă;
• o formațiune fermă și fixă;
• un nodul profund în creștere;
• modificarea evidentă a unei alunițe;
• o leziune foarte diferită de celelalte;
• inflamație severă;
• puroi și febră;
• reapariția rapidă după îndepărtare;
• o formațiune la o persoană cu antecedente de cancer cutanat sau imunosupresie.

O leziune care doare, sângerează, formează cruste ori persistă mai multe săptămâni necesită examinare, chiar dacă simptomele sunt intermitente.

Pot fi prevenite toate leziunile cutanate?

Nu. Numeroase formațiuni sunt influențate de vârstă, predispoziție genetică, structură cutanată, infecții sau factori care nu pot fi eliminați complet.

Reducerea expunerii neprotejate la radiațiile ultraviolete poate limita afectarea cumulativă a pielii și riscul unor leziuni precanceroase și maligne.

Măsurile de protecție includ:

• evitarea arsurilor solare;
• căutarea umbrei;
• purtarea hainelor protectoare;
• utilizarea unei pălării;
• aplicarea corectă a protecției solare;
• reaplicarea produsului;
• evitarea solarului;
• protejarea copiilor;
• monitorizarea pielii.

Orice persoană poate dezvolta un cancer cutanat, deși riscul este influențat de fototip, expunere, numărul și tipul alunițelor, antecedente și imunitate.

Ce rezultat poate fi obținut prin evaluare și tratament?

Evaluarea corectă a unei leziuni poate permite:

• diferențierea probabilă dintre o formațiune benignă și una suspectă;
• alegerea investigației potrivite;
• evitarea unui tratament inutil;
• monitorizarea unei leziuni stabile;
• confirmarea diagnosticului prin biopsie;
• îndepărtarea unei formațiuni simptomatice;
• tratarea precoce a unei leziuni precanceroase sau maligne;
• reducerea riscului de traumatisme și inflamații repetate;
• alegerea unei metode care păstrează țesutul necesar analizei;
• planificarea cicatricii și a reconstrucției, când este necesar.

Nu toate leziunile necesită intervenție, iar aceeași metodă nu este potrivită pentru toate formațiunile. Planul este stabilit în funcție de diagnosticul probabil, localizare, simptome și necesitatea examinării histopatologice.